MULT, -Ă, mulţi, -te, adj., adv. 1. Adj. Care se află în mare număr, în cantitate mare sau în sorturi diferite; de intensitate deosebită, de proporţii mari, de durată lungă. ◊ Loc. adv. De (mai) multe ori sau in (mai) multe rânduri = în mod repetat, adesea. ◊ Expr. A nu mai avea zile multe = a fi aproape de moarte. ♦ (Substantivat, n. pl.) Lucruri, fapte, întâmplări numeroase (si variate). ◊ Expr. A nu sti multe = a) a trece repede la acţiune, a lua hotărâri energice; b) a se supăra usor. Mult cu multul sau multul cu mult = oricât de mult, foarte mult. Multe (si de) toate = lucruri de tot felul; probleme variate. Multe si mărunte = a) lucruri, probleme de tot felul; b) fleacuri, nimicuri. Si mai multe nu = neapărat, cu orice preţ. 2. Adv. În cantitate însemnată, în mare măsură; în mod intens, stăruitor; cu valoare mare; pe o distanţă mare; în timp îndelungat; de repetate ori. ◊ Cu mult = în foarte mare măsură. Cel mult = a) maximum; b) în cel mai bun caz. Mai mult = a) în special, mai ales, îndeosebi; b) (reg.; în construcţii negative) de acum înainte, din acest moment. De mult = a) dintr-o vreme îndepărtată, de altădată; din vechime; b) de timpuriu, devreme. ◊ Loc. conj. De mult ce = din cauza, datorită cantităţii, duratei, intensităţii (extreme) etc. ◊ Expr. Mai mult sau mai puţin = oarecum, relativ. (Asta) e prea mult = (asta) întrece măsura, depăseste ceea ce trebuie sau se cuvine. Mult si bine = vreme îndelungată. A nu mai avea mult = a) a fi aproape de sfârsitul unei acţiuni; b) a fi aproape de sfârsitul vieţii, a nu mai avea de trăit decât puţine zile. ♦ (Înv. si reg.; înaintea unui adjectiv sau a unui adverb, dă acestora valoare de superlativ) în cel mai înalt grad; foarte, extrem. [Gen.-dat. pl. m. si f. multora] - Lat. multus, -a, -um.
Sursă : DEX'98 (46358)  - ana_zecheru

Mult ≠ puţin, niţel, oleacă, scurt
Sursă : Antonime (71512)  - siveco

MULT adj., adv. 1. adj. v. numeros. 2. adv. v. greu. (Pachetul atârnă, cântăreste ~.) 3. adv. vârtos, zdravăn. (Bea ~.) 4. adv. v. departe. 5. adv. v. îndelungat. 6. adv. v. îndelung. 7. adv. intens, tare. (A suferit ~.) 8. adv. rău, tare. (S-a chinuit ~.) 9. adv. tare. (~ ar vrea să se plimbe.) 10. adj. v. variat.
Sursă : Sinonime (195086)  - siveco

mult adj. m., pl. mulţi; f. sg. m'ultă, pl. m'ulte; g.-d. pl. m. m'ultor, f. m'ultora
Sursă : DOR (263435)  - siveco

MULT³ ~e n. Număr mare (de obiecte sau de fiinţe). ◊ ~e si de toate fel de fel de lucruri. ~e si mărunte a) fel de fel; b) fleacuri; lucruri neînsemnate. A nu sti ~e a) a se supăra usor; b) a trece la acţiune. /<lat. multus
Sursă : NODEX (344019)  - siveco

MUL//T¹ ~tă (~ţi, ~te) 1) Care este în cantitate mare. 2) Care este de lungă durată. ~ timp. /<lat. multus
Sursă : NODEX (344017)  - siveco

MULT² adv. 1) În număr mare; în cantitate mare; un timp îndelungat. A produce ~. A cânta ~. ◊ Cu ~ în mare măsură; considerabil. Mai ~ mai cu seamă; îndeosebi. Cel ~ a) maximum; b) în cel mai bun caz. A fi mai ~ mort (decât viu) a) a fi cuprins de un sentiment puternic de frică; b) a fi peste măsură de istovit. Din ~ în mai ~ într-o măsură tot mai mare; din ce în ce mai tare, mai intens. Mai ~ sau mai puţin într-o măsură oarecare; întrucâtva. Nici mai ~, nici mai puţin a) atât, cât se cuvine; tocmai cât trebuie; b) se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare. Asta-i prea ~ asta întrece orice măsură; asta-i prea-prea. ~ si bine a) mult timp; timp îndelungat; b) degeaba; în zadar. A nu mai avea ~ a) a fi pe cale de a termina un lucru; b) a fi aproape de a muri. 2) La depărtare mare; departe. A lăsa ~ în urmă. 3) (deseori urmat de prea) În cel mai înalt grad; foarte tare; extrem de. ~ stimat. ~ dorit. ~ preafrumos. /<lat. multus
Sursă : NODEX (344018)  - siveco